Multe persoane îmi spuneau că a învăţa o limbă pe care nu o voi folosi niciodată era o pierdere de vreme. Dar, nu contează! Acum era alegerea mea şi aveam acel sentiment pe care noi, „lingviştii” îl avem faţă de limbile străine şi de comunicarea interumană. Prima dată, când am văzut cum era limba aceea, mi-am dat seama că era foarte diferită, dacă făceam o comparaţie cu limbile italiană, franceză sau spaniolă. Era şi este o limbă care avea şi are multe cuvinte, aduse nu numai din limbile latină sau greacă, ci şi din limbile slave şi limba turcă. Pentru mine, să memorez vocabularul a fost foarte uşor, pentru că am experienţă lingvistică, dar totuşi am avut unele probleme din cauza cuvintelor de origine slavă sau germană, de aceea până acum continuu să-l îmbunătăţesc. Graţie limbii române am putut să cunosc mulţi români şi multe românce şi trebuie să le mulţumesc pentru ajutorul. Fără ajutorul lor, nu aş fi putut scrie acest text.
Atunci, de ce am scris acest text în limba română? Numai pentru că vreau să vă arăt că pot să o vorbesc? Desigur, nu. L-am scris aşa de simplu, de uşor şi de scurt, pentru că cred că nu este corect ca limba română să fie tratată astfel. Când vorbim despre limbile neolatine, discutăm întotdeauna despre limbile portugheză, italiană, catalană, spaniolă şi franceză, dar unde este limba română? Unde am pus-o? Este interesant să descopăr că este o limbă care a păstrat cazuri gramaticale, într-un mod „frumos”. În limbile spaniolă, portugheză, franceză şi italiană, când vrem să vorbim despre “câinele lui Andrei” sau “capitala României”, trebuie să folosim o prepoziţie, care în spaniolă ar fi: El perro de Andrei, La capital de Rumanía; în portugheză ar fi: O cão de Andrei/ A capital da Romênia; în franceză ar fi: Le chien d’ Andrei/ La capitale de Roumanie; şi în italiană ar fi: Il cane di Andrei/ La capitale di Romania. Putem să ne dăm seama că singura limbă care are un caz genitiv ca în limba latină este limba română, limbile celelalte au pierdut asta, atunci, de ce vorbim numai despre ele?
Dacă vorbim despre cazul dativ, aş putea să zic acelaşi lucru. În limbile ca franceza, spaniola, portugheza şi italiana, folosim o prepoziţie, „a”. În limba română suntem nevoiţi să facem următoarea schimbare: „Eu i-am spus mamei lui că nu pot să merg în România, datorită problemelor de acasă. Cazul limbii române nu e singurul, pot vorbi despre cazurile limbilor piemonteză, sardă şi aşa mai departe, dar acum nu este necesar. Acest text îi este dedicat profesorului meu de limba română şi prietenilor care m-au ajutat când am avut întrebări foarte proaste. Să trăiţi, domnilor!
Mulţumiri deosebite unui om pe care îl admir, prietenul meu Vlad Ardelean. Fără el, elaborarea acestui text nu ar fi fost posibilă.
¡Me encanta ;)!
Baftă cum treburile româneşte!
Mersi Luis Miguel 😉
Apreciez gestul.
Spor la învăţat limbi. Să devii maestrul pokemon al limbilor. Gotta learn’en all!
"O cão de Andrei/ A capital de Romênia"
En la portugala, la korekta formo estas
"A capital DA Romêmia"
Ŭaŭ! Mi ĵus legis la tutan tekston kaj mi komprenis eble la 95an % danke al mia lernado de la rumana! kvankam mia nivelos estas baza, mi estas ege baldaŭ atingi fluan nivelon ĉar en Madrido kaj Hispanio ĝenerale estas multaj rumanoj! do, tuj kiam mi komencos lerni en la rumana instituto mi serĉos amikojn el Rumanio por babilado kaj praktikado!
via teksto ege bonas! Gratulojn!
Stimate domn.In 1978 in invatamantul general din Romania,ca limbi straine in programa scolara predominau franceza si rusa.Eu aveam de sustinut examenul de admitere pt clasa a 9-a(prima din cele 4 cate avea atunci "liceul".O ruda,ma luase atunci la oras,cu gand sa ma mediteze.Dar omul a fost prins de ale lui necazuri iar eu,ramas singur cu biblioteca lui (poate vreo mie de carti) am descoperit,alaturi de alte dictionare enciclopedic,si unul de spaniola.Am inceput sa o invat,cu toate ca era ceva sortit la acea vreme sa ramana departe de realitatea traita.Nu existau posibilitati (pt cei ca mine nici macar sa visezi sa ajungi sa vezi vreo tara vecina,nicidecum sa ajungi in vreo lume spaniola.Imi placea mult,printre alti ai vremii,Julio Iglesias.Literatura prietena mie era mai ales cea franceza ("muschetarii",jules verne,etc… sau Robinson Crusoe,carti care-mi asezau spaniolii de partea cealalta a prietenilor mei…..
Am ratat examenul la liceu, si asa am mers obligatoriu, de la acea varsta spre domeniul profesional, spre meserie..Iti spun toate astea pentru a ma intelege ca nu sunt licentiat, ca vin din lumea ce traieste (in acest mare crucisator care este viata) pe unul din palierele aflate sub linia de plutire a acestui vas,si sunt impresionat de faptul ca cineva,aflat asa de departe de limba romana cum eu ma aflam de limba spaniola,a gasit setea de a se adapa cu limba mea natala.
Hoy en dia,vivo en España de mas de 6 años, como emigrante.Estoy trabajando como camionero,y poco tiempo me queda para alguna actividad propia.Hoy mismo,por motivos personales estam buscando "Don Quijote" en mi idioma, y con esta directorio llego a tu pagina.
La vida es una escuela continua.Yo soy, hoy en dia en el curso 50. Te digo que,con toda mi falta de a las aulas reconocidas( con razonable normalidad)de la sociedad en su ansamble,he tenido gran sed y gran hambre de saber.¿Por que? Porque me muero sin comer comida verdadera.No puedo vivir con sustitutos.No es algo preferencial,es una sed y un hambre como cuando te vienes tu solo desde el medio de Sahara y buscas tu salvacion.
Mi pais, hablando desde punto de vista geografico es una maravilla.Pero,para cada ser humano de este mundo, el punto referencial con su universo es su lugar de nacimiento (el ombligo con su madre,VIDA ). De quieres alguna vez añadir a tus investigaciones,y algo del modo como se ve el universo desde donde yo estoy sentado (geograficamente,desde abajo de todo, quiero decir,encuentras en migo un amigo,un amigo investigador de la palavra, un amigo que puede traducir en palavra verdadera,dandole el verdadero sentido,a cualqier palavra que esta flotando por el universo.
Pentru moment,primeste salutul meu. vida clara
felicitariiiii pt cuvintele frumoase. sunt mandra ca sunt romanca imi doresc sa invat si eu spaniola cum dumneavoastra ati invatat romana florentina vlc
am dat intamplator peste blogul dvs – chiar ma gandeam ca nu am intalnit pana acum nici o persoana care sa fi invatat romana, si sa stie mai mult de cateva cuvinte – ma bucur ca va place si ma simt bine, stiind ca nu numai romanii o vorbesc si sunt mandri de ea! 🙂