Eu sînt o persoană care are o experientă lingvistică, pentru că învăţ limbi de cînd eram copil. Prima limbă pe care am învăţat-o a fost engleza şi nu pot să zic că este limba pe care o prefer mai mult, dar a fost aşa şi gratie limbii engleze am putut să învăţ limba română, pentru că este limba cu care cursul lui Sorin a fost scris. Cînd am văzut exerciţiul două sute şaptesprezece în care profesorul cere să fac o compunere despre impresiile mele la finalul cursului am simţit două lucruri: întristare şi lene. Întristare pentru că nu îmi place să termin lucruri care mi-au plăcut aşa de mult şi lene, pentru că descrierea unui curs aşa de bun este aproape imposibilă.
O chestie care îmi place sînt temele pentru acasă. Asta îi permite studentului să se antreneze şi să fie pregătit pentru şedinţa viitoare. Sorin este desigur priceput şi cursul său a fost făcut pentru a vorbi, a înţelege şi a citi limba română. Acum eu pot să vorbesc cu prietenii mei români şi sunt impresionaţi. Acum un an eu nu puteam să vorbesc nici o frază în română şi acum pot să mă descurc fără nici o problemă.
Limbile mele materne sînt spaniola şi italiana. Multe persoane în ţara mea nu ştiu că limba română este o limba neolatină, dar acei care ştiu că este o soară a limbii spaniole presupun că este şi uşoară şi necomplicată. Eu am învăţat-o şi ştiu că este complicată şi dificilă din cauza cazurilor. În limba mea asta nu există şi este mai uşor să fac o frază cu un dativ sau un genitiv pentru că nu are nevoie de a transforma cunvintele. Sînt aşa de îndrăgostit de limba română, încît nu vreau să o termin, dar ca francezii spun întotdeauna: C’est la vie! Sau româneşte: Aşa e viaţa!
Ceea ce nu mi-a plăcut la curs sînt traducerile. Profesorul Sorin mi-a spus că sînt importante pentru că cînd le fac, trebuie să folosesc tot ce am învăţat înainte. Nu pot să zic că nu sînt de acord, pentru că nu am facut niciodată o traducere cînd învăţam alte limbi, dar pot să zic că chiar dacă nu îmi place, m-a ajutat să îmi îmbunătăţesc limba engleză.

Peru nu este nici o ţară bogată nici o ţară europeană. Criza mondială este acum o afacere foarte importantă şi economia familiei mele şi a fost afectată. Cînd am început, plăteam cinsprezece euro. Bineînţeles este foarte scump pentru mine, pentru că cu această sumă care este 61,83 de Nuevos Soles (valuta Statului Peru) pot să mănînc peste patru sau cinci zile fără probleme. Datorită acestei probleme, puteam să studiez numai o oră pe săptămînă. Acum vreau să merg în România pentru ca să mă antrenez şi să-mi îmbunătăţesc în limba română. În august îi voi cere universităţii mele un schimb în Franţa. Sper că totul va merge bine şi voi putea să studiez în Europa. Dacă se poate, o să merg în România şi o să-l vizitez pe Sorin la Iaşi.
Am scris impresiile mele la finalul cursului, ceea ce vreau să fac în viitorul apropiat şi ce simt referitor la experienţa mea învăţînd limba română. Mulţumiri deosebite profesorului meu la română şi tuturor care m-au sprijinit.

Luis Miguel Rojas Berscia
Sigue leyendo →

Prietenul meu, Vlad Ardelean, mi-a spus că fetele românce îi place să audă limba spaniolă. Ele cred că este o limbă frumoasă. Asta se întâmplă din cauza importanţei telenovelei. Telenovelele mexicane sunt, eu cred, prea renumite în România şi fetele cred că sunt un exemplu de viaţă. Asta nu este o situaţie care se întimplă întotdeauna. Eu nu vorbesc despre o fată care studiază lingvistică la Universitatea din Bucureşti, dar despre fetele normale. Asta nu inseamă că ele sînt proaste sau suferă de debilitatea mintală. A se uita la televizor nu este o greşeală sau un păcat. În orice caz, este un bun prim contact cu limba lui Don Quijote.
Este probabil că oamenii nu numai cred că limba spaniolă este o limbă frumoasă, ci şi este o limbă pe care ei vou putea să folosească în multe ţări. În America de Sud, limba cea mai importantă este limbă spaniolă. Nu vreau să zic că limba portugheză şi engleză nu sunt importante, pentru că ar fi incorect sau fals. Limba engleză, ca toată lumea ştie, este limba cea mai importantă pentru afecerile economice şi este limba străină cea mai folosită. De asemenea, limba portugheză este vorbită în Brazil şi este foarte importantă pentru că sunt mulţi oamenii care trăiesc acolo. Totuşi, asta nu e motivul cel mai important. Limba spaniolă este o limba foarte productivă şi rodnică cu privire la literatură. Avem autori foarte renumiţi ca Mario Vargas Llosa, Gabriel García Marquez, Miguel de Cervantes Saavedra, şi aşa mai departe. Citirea la spaniolă este de fapt o aventură fantastică.
Este aşa de uşor. Sfatul meu pentru a învăţa limba spaniolă e a găsi un profesor care poate să predea limba spaniolă în ţara voastră. Dacă nu aveţi destul de bani pentru a plăti, puteţi să cumpăraţi o carte la gramatica limbii spaniole şi un manual autodidactic, ca Pimsleur sau Teach Yourself; totuşi, cred că metodul cel mai bun va fi, în toate cazuri, învăţarea cu un profesor. Experienţa mea a fost foarte plăcută când am învăţat limba română, o limbă puţin complicată care are cazuri gramaticale. Limba spaniolă nu are cazuri. Atunci, sper că învăţământul pentru voi va fi mai simplu şi uşor. Noroc!
Sigue leyendo →

Multe persoane îmi spuneau că a învăţa o limbă pe care nu o voi folosi niciodată era o pierdere de vreme. Dar, nu contează! Acum era alegerea mea şi aveam acel sentiment pe care noi, „lingviştii” îl avem faţă de limbile străine şi de comunicarea interumană. Prima dată, când am văzut cum era limba aceea, mi-am dat seama că era foarte diferită, dacă făceam o comparaţie cu limbile italiană, franceză sau spaniolă. Era şi este o limbă care avea şi are multe cuvinte, aduse nu numai din limbile latină sau greacă, ci şi din limbile slave şi limba turcă. Pentru mine, să memorez vocabularul a fost foarte uşor, pentru că am experienţă lingvistică, dar totuşi am avut unele probleme din cauza cuvintelor de origine slavă sau germană, de aceea până acum continuu să-l îmbunătăţesc. Graţie limbii române am putut să cunosc mulţi români şi multe românce şi trebuie să le mulţumesc pentru ajutorul. Fără ajutorul lor, nu aş fi putut scrie acest text.

Atunci, de ce am scris acest text în limba română? Numai pentru că vreau să vă arăt că pot să o vorbesc? Desigur, nu. L-am scris aşa de simplu, de uşor şi de scurt, pentru că cred că nu este corect ca limba română să fie tratată astfel. Când vorbim despre limbile neolatine, discutăm întotdeauna despre limbile portugheză, italiană, catalană, spaniolă şi franceză, dar unde este limba română? Unde am pus-o? Este interesant să descopăr că este o limbă care a păstrat cazuri gramaticale, într-un mod „frumos”. În limbile spaniolă, portugheză, franceză şi italiană, când vrem să vorbim despre “câinele lui Andrei” sau “capitala României”, trebuie să folosim o prepoziţie, care în spaniolă ar fi: El perro de Andrei, La capital de Rumanía; în portugheză ar fi: O cão de Andrei/ A capital da Romênia; în franceză ar fi: Le chien d’ Andrei/ La capitale de Roumanie; şi în italiană ar fi: Il cane di Andrei/ La capitale di Romania. Putem să ne dăm seama că singura limbă care are un caz genitiv ca în limba latină este limba română, limbile celelalte au pierdut asta, atunci, de ce vorbim numai despre ele?

Dacă vorbim despre cazul dativ, aş putea să zic acelaşi lucru. În limbile ca franceza, spaniola, portugheza şi italiana, folosim o prepoziţie, „a”. În limba română suntem nevoiţi să facem următoarea schimbare: „Eu i-am spus mamei lui că nu pot să merg în România, datorită problemelor de acasă. Cazul limbii române nu e singurul, pot vorbi despre cazurile limbilor piemonteză, sardă şi aşa mai departe, dar acum nu este necesar. Acest text îi este dedicat profesorului meu de limba română şi prietenilor care m-au ajutat când am avut întrebări foarte proaste. Să trăiţi, domnilor!

Mulţumiri deosebite unui om pe care îl admir, prietenul meu Vlad Ardelean. Fără el, elaborarea acestui text nu ar fi fost posibilă.
Sigue leyendo →